viata o comedie trista

•August 20, 2008 • 8 comentarii

de multe ori imi vine sa rad, ranjesc doar, cuiele si cuvintele mi-au distrus identitatea si sufletu, ma metamorfozez in durere, sunt scaldat in lacrimi si multe cuie.

am stat langa tine, te-am tinut de mana, nu am cum sa aflu vreodata daca ai simtit daca m-ai mai simtit acolo langa tine, nimeni nu iti da nici o sansa sa supravietuiesti, nici macar eu… acesta este un nou cui batut in sicriul meu de plumb, iar zidul dintre noi pare sa fie nemarginit. drumul meu merge inainte, al tau dragul meu prieten se pare ca se apropie de sfarsit…

poate ca ar trebui sa mai pot sa plang sa imi fie mila sa mai am puterea sa mai traiesc o drama, dar cuiele cioburile si cuvintele m-au metamorfozat… sufar dar sufar in mine si nu arat nimanui… sufar dar sufar dulce pt ca inca nus eu in acel pat de spital… sufar pt ca nu meriti dar nu sufar pt ca inca mai pot duce a mea grea cruce…

rad mascat, ma prefac ca imi pasa, rad si imi musc buza de durere ca defapt, defapt nu stiu si nu cred ca mai simt ceva… am doar tendinta sa cred ca imi pare rau, dar…

sunt doar un om care nu mai are resurse… sunt doar un trist ce duce o viata vesela

Arhivatorul

Anunțuri

prezent

•August 18, 2008 • 3 comentarii

departe de mine in timp este prezentul tarziu, sunt umilit de viteza cu care timpul imi altereaza fiinta si imi limiteaza privirea la ce se afla in jurul meu. este tarziu in noapte dar destul de devreme in mintea mea formala sa concep un plan de idei pt ceea ce urmeaza…

jucariile de plus din jurul meu incep sa aiba sentimente si doleante, incep sa se simta jignite de nepasare sau de ura fata de propriam fiinta… incep sa emita caldura sentimentala si incep sa isi doreasca caldura mea. sunt doar jucarii de plus pentru mine dar ele nu ma vad si pe mine ca pe o jucarie, au cereri si doleante, au sentimente.

vad lumea care se ridica din jurul meu, unii la cer altii doar in ranguri mai bine platite, ma simt jignit de oamenii care pana acum se prostea cu iluzia ca sunt prieteni, am un talent genial in a descoperii prefacutii si machiavelii. pt toti am pregatit cate o groapa adanca in cimintirul din mine, am sa ma ingrop si am sa va iau cu mine.

un singur suflet incearca acum sa ma incalzeasca, pacat totusi ca metamorfoza a fost deja completa si putinul loc din mine care inca nu e plin de plumb este bine ascuns. totusi caldura ei ma topeste, singura mea problema este aceasta nefireasca distanta intre real si imaginar, mi-o imaginez aproape desi e fff departe. ani si km despart cerul de pamant si pe noi doi… lupta nu este niciodata sigur pierduta dar niciodata sigur castigata. oare am putere sa incep din nou lupta, tu ce zici…

mi se pare nefireasca pozitia de a scrie doar pt cei care nu inteleg, oare ce sa intamplat cu lumea care intelegea simtea si gusta din noi, oare ce sa intmplat cu timpul in care zambetu biruia ranjetu, in care binele mai avea o sansa de a se ridica de jos si facea sufletele pierdute sa rada, sa rada pana incepeau sa iasa din sicriiele plumburi…

sunt devorat, si devorez tot ce intalnesc in mintea mea, sunt obscen si grotesc, sunt om cu dureri si placeri ascunse, sunt unu dintre voi, sunt …

orice are un raspuns poate ca doar intrebarile sunt puse gresit, poate ca inca mai exista o speranta

Arhivatorul

doliu in haine de sarbatoare

•August 18, 2008 • Lasă un comentariu

am ochii umezi de lacrimi, si mana imi tremura pe telefon… nu pot sa cred cat de usor este ca cineva cu care tocmai ai vb sa aflii in urmatoarele 5 min, ca tocmai a facut comotie cerebrala…

inca o dovada cat de fragili suntem, inca o dovada ca trebe sa apreciem fiecare secunda, eu stiu sigur ca asa voi face de acum incolo… 

nu mai fumez… cred ca si cafeaua o sa treaca pe lista lucrurilor interzise… (astept si alte sugestii)

imi aduc aminte de omu asta, vesel ca o ploaie de vara, verde si sanatos ca un artar primavara…, imi aduc aminte cum ma ajutat sa urc jepii mari, cum ma dus in spate cand mi-am rupt piciorul pe munte, ce frica mi-a fost cand ne-am dat cu parapanta… si mai am multe amintiri cu el… multe de facut dar…

Ramai cu bine dragul meu prieten…

 

arhivatorul

pentru un zambet…

•August 14, 2008 • 1 comentariu

sunt trist, tristetea face parte din mine asa cum noaptea face parte din existenta zilei. urasc tristetea mea, dar ne completam…

mai nou doar micul elf mai poate sa ma faca sa rad, dar micul elf nu este micul meu elf… micul elf iubeste pe altcineva dar imi zambeste si mie…

credeam ca e usor pt mine sa nu ma implic, sa las sentimentele sa omor dorintele si sa merg mai departe… dar se pare ca nu…

sufer de fiecare data cand stiu ca ea este in bratele altcuiva, dar ma alint cu ideea ca in fiecare zi cand o vad imi zambeste si atunci sufletul meu danseaza in int meu.

incep sa ma urasc, incep sa imi pierd controlul… incep sa sangerez din nou

Arhivatorul

un micut gandac…

•August 13, 2008 • Lasă un comentariu

…la fel ca si noi toti de altfel, sai spunem un banal gnadac. asta am fost si eu, asta sunt in continuare si probabil ca asa voi fi un gandac care isi cauta o partenera, care isi cauta lumina in intuneric, si placerea in lacrimi…

vreau uneori sa pot sa ma deplasez cat mai departe de intuneric, vreau sa imi privesc chipul in oglinda imi doresc sa vad… dar oare o sa inteleg ce am sa vad, daca am trait pana acum in intuneric oare cum arata lumina… oare cum arat, oare ea cum arata…

vreau sa imi misc picioarele dar nu pot au fost rupte in mii de bucati… pot doar sa ma rostogolesc, lumina este totusi atat de departe…

pamantul, pamantul este putrezit la fel si carnea mea… oare ideile ele pot putrezi

Arhivatorul

1. Asteptare

•Februarie 15, 2008 • 5 comentarii

Este ora 2 dimineata si ochi ei nu se pot inchide, nu poate sa adoarma, nervi de la stomac o macina incet si sigur.

De ce oare nu suna? de ce oare nu imi da macar un telefon? de ce dracu nu imi spune ca nu ma iubeste sau ca nu ii pasa de mine de ce dracu… de ce?

deci eu nu mai supoar; gata aceasta este ultima data cand mai astept este ultima data cand imi mai pasa, este ultima data… ultima… dar nu pot,

Se intoarce pe partea cealalta si isi simte capul si mai gol de idei, se simte si mai goala si mai singura, fiecare intrebare in loc sa ii redea putere o apasa si mai tare…

unde dracu o fi? sau de ce?

O lacrima apare in ochiul ei… gustul ei… si intunericul din ea… nu mai poate sa planga nu mai poate sa se intrebe nu mai poate nimic, uneori se intreaba ce e defapt in stare sa faca, are nevoie de protectie de iubire de intelegere mangieri si …. multe multe alte lucruri care tin de o relatie…. dar oare are o relatie…

telefonul vibreaza in fata ei, suna… iar disperarea ei este inecata de speranta… ma iubeste….

– alo da

-imi cer scuze ca nu am sunat mai devreme, dar acum am terminat la birou, soarbe cu putere din tigare.

-vi la mine te rog am nevoie sa te tin in brate…

-imi pare rau dar sunt foarte obosit si nici nu mai am chef, stii si tu cat de obositor este sa termin munca la ora asta…

-te rog, sunt singurele cuvinte care le poate scoate, si valul de lacrimi rasare in ochi ei.

-tu chiar nu intelegi din prima…

furia o impinge sa inchida telefonu… dupa 5 secunde se razgandeste si incearca sa sune inapoi… telefonul lui este inchis…

plange singura in noaptea amara din jurul ei, plange si spera ca se vor ivi odata zorile si pentru ea.

Arhivatorul

Se lasa frigul…

•Octombrie 16, 2007 • 3 comentarii

acum o vreme era frumos afara; era soare si probabil eu zambeam mai mult. odata cu venirea toamnei au aparut si resul amintirilor; restul trairilor care erau ascunse in mine.

de fiecare data cand ma intreb ce vreau sa se intample nu am sa stiu sa iti raspund; nu am sa stiu sa raspund nimanui, imi place sa fiu iubit, imi place sa ma simt protejat, sa ma simt important. eu nu ofer mai nici odata nimic in schimb, nu ma simt dator in fata nimanui… dar poate ca trebuie sa ma simt in fata ta ingeras; sau in fata oricui care ma ajutat pana in acest moment.

imi place sa fumez acea ultima tigara; imi place privirea pe care mi-o tragi atunci cand ma imbrac si spun ca trebie sa plec; are un farmec specific, este foate sexy de cele mai multe ori dar este si o privire trista si plina de intrebari: „oare o sa mai se intoarca vreodata?”.

poate ca va veni odata si acea zi in care sa nu mai pot veni; dar pana atunci savurez fiecare secunda petrecuta in bratele tale; in protectiectia pe care mi-o oferi. in aceasta dim am simtit dorul fata de tot ce era frumos acum o vreme; ce era pur simplu si fara interes, din pacate acele lucruri sunt doar amintiri, unele placute dar sunt doar amintiri.

ascult my sweet prince; si …. amintiri.

Arhivatorul