o toamna venita prea devreme
astazi sunt mai drag, iubitor, melancolic
oare asa de repede zboara timpu, vad copacii care plang deja cu lacrimi ruginii. oare deja a venit toamna.
ma uit la copacii si imi dau seama ca a mai trecut o vara, a mai murit un vis frumos… realizez trist ca nici in acest an nu am avut timp pentru mine, pentru noi, pentru nimic… e trist, sunt trist si imi pare rau ca nu am resurse sa mai plang odata de fericire…
stau si ma chinui sa imi amintesc ultima data cand am ras cu pofta, cand m-am simtit cu adevarat bine, cand am fost calm, cand a fost bine…
e trist, toate sunt triste in jurul meu, o toamna prea devreme, caldura prea multa si nu in ultimu timp prea putina ploaie, prea putina zapada care sa mascheze gunoiul din jurul meu, din jurul nostru…
vreau sa o strang in brate si sa o sarut, e departe, poate ca iar plange din cauza mea, te rog nu te transforma si tu in copac… te rog nu plange cu lacrimi ruginii…
Arhivatorul
angel's tears 
ingerasul e trist, ca nu reuseste sa te faca fericit.
nu mai tin minte de unde am gasit prima data blogul vostru dar cam de prin ianuarie il citesc.. si abia acum am zis ca ar fi cazul sa va multumesc pentru cuvintele frumoase..
– azi am dardait pana la metrou, cu toate ca iarba in campus e mai verde