Orasul Celor Care Nu Dorm

Urasc sa ma trezesc singura,in patul gol si rece.Inainte iubeam libertatea asta,faptul ca nu simteam alt trup lipit de al meu.Dar acum detest singuratatea care ma cuprinde in fiecare seara cand ma bag in pat,singura intre perne si cersafuri…singura cu sufletul zdrobit de promisiuni si lacrimi.

Nu mai simt nevoia sa ies,sa vad oameni.As prefera sa stau in casa,sa vad un film cu o persoana pe care sa o simt aproape de sufletul meu.O persoana la fel de singura,care sa inteleaga ce inseamna sa numeri minutele,orele,pana la sfarsitul zilei.Sa inteleaga cum fiecare clipa care trece ii sfasie carnea,mintea.

Oare toti simtim durerea la fel?Oare toti suntem chinuiti de demoni la caderea noptii?

De dimineata m-am trezit cu sentimentul ca a venit in sfarsit o zi mai buna.Emotie sau iluzie?Nici eu nu stiu…desi noaptea mi-a fost chinuita de interminabilele cosmaruri care ma chinuie de mica.Figura tatalui meu care dezaproba aproape toate deciziile pe care le iau…desi incerc sa fiu mai buna cu fiecare zi care trece,pentru ca stiu ce isi doreste,desi nu mai e langa mine de multi ani…

M-am trezit cu mainile si picioarele inghetate,desi m-am chinuit toata noaptea in focurile iadului…Dar m-am gandit sa iau ziua asta drept una care imi aduce ceva nesperat…

M-am plimbat de dimineata pe strazile care abia se animau,printre oameni obositi,plictisiti de viata monotona pe care sunt obligati sa o indure….Alaturi de o sotie cicalitoare, copii galagiosi,sefi tampiti si altele asemenea!Nimeni nu zambea zilei care abia venea.Si m-am simtit si mai goala.Poate daca vedeam macar un om care sa zambeasca, ziua mea ar fi fost mai buna.Dar asa…depresia a pus stapanire pe mine,iar emotia care m-a trezit a fugit.

Mi-am continuat plimbarea,am baut o cafea in parc si am incercat sa ma bucur de soare;si,in sfarsit,un zambet mi-a luminat fata-doi indragostiti pe o banca.Nu stiu ce faceau…poate isi impartaseau visele,poate isi faceau declaratii…dar lumina de pe fetele lor m-a facut sa ma gandesc ca poate nu suntem toti morti…poate a mai ramas ceva gingasie in orasul asta trist…

~Ada~

Anunțuri

~ de tearsfromheaven pe Martie 29, 2007.

5 răspunsuri to “Orasul Celor Care Nu Dorm”

  1. imi place mult c ai scris,si ai mare dreptate!

  2. multumesc…e bine sa vad ca ma aproba si altii… 🙂

  3. cred ca mi-au alunecat lacrimi pe tastatura….cand te-am citit…mi-ai dat speranta…

  4. paula…nu am cuvinte;ma simt ata de „stupid”…stii cum e faza aia…spreanta moare ultima…ai grija de tine

  5. chiar daca am plans cat timp am citit, micuta ta poveste mia umplut sufletul de speranta….iti multumesc…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: