Fluturele

•August 24, 2010 • Lasă un comentariu

Haituit zilnic cu rutina, am incetat sa mai dau atentie celor sin jurul meu, ignorant si superficial am uitat sa mai privesc la „noi” la „ei”.
pana acum cateva dimineti cand am fost invitat la o cafea cu omul pe care l-am uibit probabil cel mai mult dar pe care l-am facut cel mai mult sa sufere…
am fost socat… omida sa transformat fara sa simta si fara sa ceara voia cuiva in cel mai frumos fluture… a intins aripile a inceput sa zboare cat mai sus, a inceput sa fie ceea ce eu nu am avut rabdare, probabil ca nimeni nu a avut rabdare…
sunt fericit de aceasta metamorfoza… am avut dreptate inca o data, pacat pentru mine ca am fost superficial… dar sunt fericit… imi este frica de si pentru frumusetea noului fluture… imi este frica de si pentru inocenta lui…
vreau sa ma invelesc cu aripile tale fluture tanar…

arhivatorul

vierme autist

•Noiembrie 16, 2009 • 3 comentarii

Pacat ca nu pot sa aud nimic din ceea ce se vorbeste in jurul meu… simt doar linistea care imi macina creieri… vreau sa scap din corpul asta si sa evadez in tine, macar sa ajung langa tine si sa iti simt mana rece cum se joaca pe buzele mele… imi imaginez ce cuvinte ai spune, imi imaginez cum ai ingenunchia si ti-ai cere iertare… dar cainta e departe de mine acum… sunt zidit in pereti ridicati de tine…

zambesc a sila si imi vad de drumul meu… esti departe? nuuuu tu stai in ceafa mea si imi urli cuvinte fara sens poate sunt fara sens pentru mine deoarece eu sunt demult inchis…

ma intreb uneori ce inseamna sa redeschid ochii, ma intreb uneori daca imi doresc sa revin la viata, ma intreb daca imi doresc sa nu mai fiu doar un mic vierme autist.

 

Arhivatorul

back to life…

•Aprilie 13, 2009 • 1 comentariu

o lingurita de liniste intr-o dimineata de sambata, sincer uitasem gustul placeri de a sta si a savura o imbratisare, liniste si caldura.

imi dau seama ca fac aceeasi greseala ca toti oameni, atunci cand au tot sau au destul uita sa aprecieze, uita sa zica multumesc, uita sa zambeasca, uita sa ofere feed-back si sprijin, le place in esenta sa produca lacrimi, si ei ce primesc in schimb, liniste…

nu pot sa schimb niciodata toate relele facute, nu pot sa prevad cate rele am sa fac, cat rau am sa produc, incerc doar sa limitez, poate ca o mai buna atentie la deltalii va limita mult suferintele si lacrimile…

mai vreau astfel de momente…

Arhivatorul

uitarea

•Aprilie 7, 2009 • 1 comentariu

Sa incalzit in sfarsit afara, frumos cald, si incepe perioada cu amintiri. Amintiri frumoase si dragute ca vremea de afara. Intrebari, si bineinteles dorinta sa mai stii cate ceva de ea.
Eu nu mai stiu nimi de tine, nu ai mai scris, nu ai mai dat nici un fel de semn de viata
Vreau sa stiu ce mai faci, cum o mai duci, da te am in lista la mess dar imi este f greu sa trec peste bariera ridicata, imi este dor sa mai stam de vb, sa ne radem sa comentam.
Realizez cat de usor trece timpu, cum timpu umple golurile dintre caramizi f usor, cum toate se leaga si rezultatu este mereu acelasi.

eu in continuare astept sa mai zici ceva, macar sa ma mai bagi in seama…

Arhivatorul

Inotand in intuneric

•Decembrie 10, 2008 • Lasă un comentariu

dupa o perioada de timp incepi sa te intelegi cu tine si sa rezonezi in intimitatea ta cu gandurile morbide si triste din mintea proprie si prea obosita sa mai distinga tonurile de gri din jur…

totul incepe sa fie doar alb, mult prea puternic si care estompeaza noantele de grii… in rest tot peisaj este doar noapte; eterna si dulce noapte… esti consitent ca mai exista ceva acolo, dar nu vezi si nu mai pot sa simti… este intuneric si tu pasesti in intuneric si iti cauti raspunsuri si cauti sa vezi noantele de gri, si este tot mai intuneric, si foarte putin alb, alb sec…

visesez frumos la culorile care erau in mine si ma inconjurau, sau estompat de multi ani si totul este negru si doar putin alb, putin alb sec…

imi imaginez lumina imi imaginez culorile…

sa dispar…

•Noiembrie 7, 2008 • 3 comentarii

Imi ghidez intentiile in functie de interes… am inceput sa imi pierd orice urma de interes in toate domeniile, nu mai gasesc punti de comunicare si de legatura intre mine si exterior… cartile erau o buna sursa de relaxare pt mine, incet incet nu isi mai fac efectul, caut acea senzatie asa cum dependentul de droguri, cauta aceea prima senzatie in mod constant si repetat…

imi petrec din ce in ce mai multe nopti singur si invelit cu noaptea… imi caut cu greu cuvintele si incep sa nu mai le simt…

astept sa ninga, sper ca zapada sa imi limpezeasca mintile… vreau sa stau in parc sa ma ninga si sa ma transform intr-un om de zapada, iar apoi cand ma voi topi sa dispar… sa dispar…

clovnul

•Octombrie 29, 2008 • Lasă un comentariu

Sunt orb, ochii mei larg deschsi refuza sa vada. Sunt trist, desii mintea mea de claun rade incontinuu.
Afisez un zambet larg si fericit, ochii mei plang.
Ma asez pe scaun, si imi dau seama ca de mult nu am mai iesit din carapacea mea, este prima iesire de mult timp incoace… Imi aprind o tigara… imi place ca atunci cand este frig afara scot mult mai mult fum si par un mic dragon care scuipa fum pe nas.
Ochii ei senini ma fac sa tremur, nu mai are de mult nici o apasare, este un om fericit, este exact asca cum mi-am dorit sa o vad mereu, dar este departe departe…
-Ce vrei?, de ce m-ai sunat dupa atata timp, stii ca mi-am facut griji pt tine, pe unde ai umblat…. si de ce te uiti asa de lacom la mine…
Cuvintele sunt blocate in mine si buzele reci se poticnesc, nu pot sa zic si sa fac nimic, ma multumesc doar sa zambesc si atat… nu o mai aud deja
– ce e mai cu tine, ai patit ceva, de ce nu zici nimic…
ii caut mana, vreau sa ii simt caldura… ezit, ezita
ma ridic, sufletul meu a ramas pe scaun, fumand….

Acum imi caut sufletul… nu l-am mai gasit acolo unde l-am lasat…
il caut, caut, ma caut…

Arhivatorul