Fluturele
Haituit zilnic cu rutina, am incetat sa mai dau atentie celor sin jurul meu, ignorant si superficial am uitat sa mai privesc la “noi” la “ei”.
pana acum cateva dimineti cand am fost invitat la o cafea cu omul pe care l-am uibit probabil cel mai mult dar pe care l-am facut cel mai mult sa sufere…
am fost socat… omida sa transformat fara sa simta si fara sa ceara voia cuiva in cel mai frumos fluture… a intins aripile a inceput sa zboare cat mai sus, a inceput sa fie ceea ce eu nu am avut rabdare, probabil ca nimeni nu a avut rabdare…
sunt fericit de aceasta metamorfoza… am avut dreptate inca o data, pacat pentru mine ca am fost superficial… dar sunt fericit… imi este frica de si pentru frumusetea noului fluture… imi este frica de si pentru inocenta lui…
vreau sa ma invelesc cu aripile tale fluture tanar…
arhivatorul
